Constantin Duță

...din scrierile și gândurile mele... și nu numai...

Aniversare (18.08.1957-18.08.1967)

Publicat de fLord ( , , , ), marți, octombrie 20, 2009

Zece ani de căsnicie
Nici nu ştiu pe un’ s-au scurs
Lângă o bună soţie
Timpul ăsta l-am parcurs.

Dar dup-un an, mai bine
Durerea s-arătat
Şi inima din mine
O ran-a căpătat.

Căci tot ce-avui pe lume
Iubitu-mi copilaş
Plecând de lângă mine
Alese alt lăcaş.

Lăcaşul de vecie
Ascuns într-un mormânt
S-a dus să nu mai vie
Din umedul pământ.

Dar mare îmi fu ruga
La Domnul: fie-ţi milă
Indură-te de mine
Şi-mi dă din nou copilă !

Şi ruga fu deplină
Dorinţa-mi ascultată
Din nou viaţă senină
Primi-i să fiu iar tată.

Prea mare bucuria
La darul ce-l primii
Frumoasă fu copila,
Frumos ca cel dintâi.

Primi acelaşi nume
Plus unul pentru ea,
Să crească-n astă lume
Să crească mare-aş vrea.

În fata mea de-acuma
Sunt două fete mici.
Să crească ca şi una,
Să crească mari, voinici!

Nespusă bucurie
Din nou Domnul mi-a dat
Mi-aduse pe-astă lume
Băiatul mult visat.

La doi ani şi mai bine,
Când zici că-s bune toate,
Băiatu-n mâini la mine
Trecu cumpeni de moarte.

Scăpă ca prin minune,
Căci bunul Dumnezeu
Cu-n semn la găt de-o lamă
Scăpă de ceasul rău.

Aceasta fu minune
Văzută pe pământ,
Făcută-n astă lume,
Făcută de cel sfânt.

Născut a doua oară
În el sunt deci doi fii
Şi el să ne trăiască!
Avem patru copii.

Povestea ceast-a mea
Trăită-n căsnicie,
N-o uiţi nici chiar de-ai vrea,
N-o uiţi o veşnicie!

August 1967

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu