De ziua ta

Azi, împins de-un dor anume,

Liber mâini-i dau să scrie

C-a mea dragoste fierbinte

Îmi îngheaţă în hârtie.

Fără margini mi-e iubirea

Ce ţi-o port şi vreau s-o mân,

Dar tăcerea ta mi-o sfarmă

Şi din ea, nimic rămân.

Unde-i farmecul iubirii

Fânul reavăn din zăvoi

Şi poteca din pădure

Ce-i ştiută doar de noi?

De-aş iubi şi-un sloi de gheaţă,

Strâns la piept, tot se topeşte.

Dar strângând a ta fiinţă

Simt vădit cum se fereşte.

De iubeşti cu pasiune

Dincolo de tot ce e,

Fă-o-acum cu dăruire.

Asta-nseamnă dragoste.

Dar punând în timpul vremii

Înc-o treaptă de voinţă,

Inimii îi dai crezare

Şi izbânzii biruinţă.

Fără margini mi-i iubirea

Ce ţi-o port şi vreau s-o mân,

A ta inimă mă cheamă

Iar eu viu, şi-aici rămân.

Atunci, din a ta fiinţă

Nu ştiu ce-i va mai rămâne

Că nimic n-o mai opreşte

Şi orbeşte se supune.

Cunoscând a tale gânduri,

De-ar fi să fie o mie

Cum că vrei să dai uitării

Tot ce-a fost să nu mai fie?

Cunoscând o rară floare

Nu pot azi să nu-i trimit

„Viaţa-i fie sărbătoare

Visu-i fie împlinit”.

Dacă visul fi-v-acela

Ce pluteşte între noi,

Hai iubito ca-mpreună

Sa-l traducem amândoi!

Nu aici, în astă lume,

Care ştim că-i trecătoare.

Dincolo, în veşnicie

Ce va fi nemuritoare.

13.10.2009