Treburile gospodăreşti în casele noastre erau bine orânduite pentru fiecare, mici şi mari, astfel că după masa de prânz care era în jurul orelor 13, urma repaus desăvârşit 1 – 2 ore, după care fiecare îşi relua activitatea: mămica împreună cu mine şi verişorul meu plecam cu vitele la izlaz; tata, mama şi tanti Florica îşi continuau munca câmpului împreună cu femei şi bărbaţi împrumutaţi; Mamiţa era bucătăreasă neîntrecută, trăgându-se din neamul Baloteştilor, cei mai bogaţi boieri din zonă. Străbunicii ei au înfiinţat biserica din Neagoş !

Cu capul pe crucea rece

Şi c-o mână pe mormânt,

Am venit la tine, mamă,

Să-ţi depun un jurământ.

Popor pe sus, popor pe jos,

Popor în toată partea,

Căci a-nviat Iisus Hristos

Luptându-se cu moartea.

Singur sunt, răpit de jale,

Am un dor în gând ascuns.

Când mi-ai apărut în cale

Şi-ai zâmbit mi-a fost de-ajuns.

          Am fost născut în anul 1931, luna septembrie, ziua 16, ora 01 din părinţii Constantin şi Elena Duţă, în comuna Cepari, raionul Curtea de Argeş, satul Neagoş. Am început să conştientizez la vârsta de aproximativ 4, 5 ani. Eram cel mai mic din cei 3 copii ai lor: Marioara, care avea atunci circa 10 ani, Tiuţa, 7 ani.

Spun bătrânii de-un destin,

Că-ntr-o ţară-ndepărtată

Un giuvaergiu creştin

Ar fi locuit vreodată.

Te-aştept cu fiecare clipă

Ce greu se scurge-ncetişor

Să-mi baţi în geam cu-n vârf de-aripă

Şoptind : „ Iubite, somn uşor !”.

Nici-o noapte nu-i frumoasă

Ca în satul meu natal,

Potrivit de răcoroasă

Şi cu aer de cristal.

Era în mai prin cincizeci nouă,

Acea ferice zi de mai,

Când mulţumire v-aduc vouă

Că-n astă zi eu am prins grai.

Cic-a fost odat’

Un mare-mpărat.

Cin-se străduia

Şi îl cunoştea,

Mult se minuna

Şi la toţi spunea :