Spun bătrânii de-un destin,

Că-ntr-o ţară-ndepărtată

Un giuvaergiu creştin

Ar fi locuit vreodată.

Te-aştept cu fiecare clipă

Ce greu se scurge-ncetişor

Să-mi baţi în geam cu-n vârf de-aripă

Şoptind : „ Iubite, somn uşor !”.

Nici-o noapte nu-i frumoasă

Ca în satul meu natal,

Potrivit de răcoroasă

Şi cu aer de cristal.

Era în mai prin cincizeci nouă,

Acea ferice zi de mai,

Când mulţumire v-aduc vouă

Că-n astă zi eu am prins grai.

Cic-a fost odat’

Un mare-mpărat.

Cin-se străduia

Şi îl cunoştea,

Mult se minuna

Şi la toţi spunea :

Lacul nuferilor roșii

Grase frunze poartă-n față

Brotacei golași la soare

Tot pe frunze se răsfață.

Zece ani de căsnicie

Nici nu ştiu pe un’ s-au scurs

Lângă o bună soţie

Timpul ăsta l-am parcurs.

Azi, împins de-un dor anume,

Liber mâini-i dau să scrie

C-a mea dragoste fierbinte

Îmi îngheaţă în hârtie.

Dup-o zi de muncă noaptea s-a lăsat,

Toată răsuflarea târziu s-a culcat.

A stat să-şi vegheze munca în gândire,

Nu le-a fost de-a bună o rea presimţire.

De ziua ta, mămică dragă,

Noi îţi dorim ca viaţa-ntreagă

Să fie-ncununată-n flori

Ca şi o zi de sărbători,

O zi frumoasă ca-n poveşti.

Mămica mea, să ne trăieşti!