Toate se repetau de la o zi la alta, cu câteva excepţii, când, o dată sau de 2 ori în lună ne vizitau fini cununaţi şi botezaţi, vara în căruțe special amenajate iar iarna în sănii bogat ornamentate, umplând curtea de cai şi lăutari, transformând-o în loc de joc şi veselie, până târziu în noapte. Mese întinse ca la marile ospeţe se întindeau peste iarba scurtă şi deasă, presărată permanent cu sămânţă pe timp ploios de către tata, cunoscut de săteni ca priceput în ale semănatului: grâu, porumb, ovăz ori sămânţă de iarbă.

Sub alunul din grădină

Pusă-i banca ca să scriu

C-aşa-i inima deşeartă

Iară sufletul pustiu

          Treburile gospodăreşti în casele noastre erau bine orânduite pentru fiecare, mici şi mari, astfel că după masa de prânz care era în jurul orelor 13, urma repaus desăvârşit 1 – 2 ore, după care fiecare îşi relua activitatea: mămica împreună cu mine şi verişorul meu plecam cu vitele la izlaz; tata, mama şi tanti Florica îşi continuau munca câmpului împreună cu femei şi bărbaţi împrumutaţi; Mamiţa era bucătăreasă neîntrecută, trăgându-se din neamul Baloteştilor, cei mai bogaţi boieri din zonă. Străbunicii ei au înfiinţat biserica din Neagoş !

Cu capul pe crucea rece

Şi c-o mână pe mormânt,

Am venit la tine, mamă,

Să-ţi depun un jurământ.