Culoarea jurământului

Cu capul pe crucea rece

Şi c-o mână pe mormânt,

Am venit la tine, mamă,

Să-ţi depun un jurământ.

Jurământul e acelaşi

Ce l-am depus solidar

La-nceputul vieţii noastre-n

Faţa sfântului altar.

Ne jram atunci credinţă

Şi la bine şi la rău,

Pân’ ce moartea ne desparte

Cu voia lui Dumnezeu.

Martori erau toţi ai noştri,

Părinţi, neamuri şi vecini.

Astăzi vin, dară vin singur

Şi călcând desculţ, prin spini.

Vin acum să-ţi cer iertare

Şi mă iartă de se poate,

Că mai mult ca niciodată

Te iubesc şi după moarte.

Nu vin singur, sunt cu tine,

Că te port mereu în gând,

Mă trezesc, din nou sunt singur,

Tot suspin, mereu te plâng.

Şi te-aş mai ruga fierbinte,

Roagă-l tu pe Dumnezeu

Să mi te trimită-n noapte

Să vorbim prin visul meu.

Doar puţin, să-ţi aud vocea,

Să-ţi văd chipul luminos,

Mi s-ar lumina gândirea

Şi-aş fi tare bucuros.

Când plecaşi ultima oară

În urmă nu te-ai uitat,

Îs bolnav, bătrân şi singur.

Pe mine cui m-ai lăsat?

Eu în tine-aveam speranţa

Şi înc-o păstrez mereu,

Pân’ mă chemi să-mi vindec rana,

Să mă strângi la pieptul tău.

Toţi îmi spun, oprindu-mi plânsul,

Zicând să mă mai gândesc,

Deşi ştiu, la fel ca mine,

Ca tine nu mai găsesc.

De ţi-e greu, aci, vreodată,

Cheamă-mă la pieptul tău

Şi-am să plec din astă viaţă,

Să ai ajutorul meu.

Curtea de Argeş, 01.03.2010