Odată cu începerea şcolii, cea mai mare parte dintre copii a părăsit izlazul, însă inimile ne-au rămas acolo, la amintirile de-o vară, trăite ziua şi de multe ori şi-n vis. Toate s-au transformat în cu totul altceva, impus cu voie sau nu, străine şi parcă împotriva noastră. Grupuri, grupuri de copii ne strângeam în pauzele dintre ore, recreaţii, cum cu greu ne-am obişnuit să le numim, şi ne povesteam despre momentele plăcute rămase în urmă care, pe zi ce trecea, erau date uitării.

Şi avea gâza pereche

Suplă ca urma de rază

Făt-Frumos păstra în suflet

Bun prieten şi de pază.

Stau liniştit şi cad pe gânduri,

Cât rău îmi pare c-am plecat...

Mă cheamă casa dintre râuri

Cu tot ce-n ea eu am lăsat.

          În sfârşit a sosit şi prima zi din clasa întâi: o curte mult mai mică decât izlazul de ieri, iar copiii erau puţini şi parcă nu vorbeau, nu jucau ca cei de ieri. Am fost luaţi de mână şi, doi câte doi, am intrat într-o clasă, parcă era o cuşcă, cu mâinile la spate şi rezemaţi: oare aşa să fie de azi înainte, mă întrebam eu în gând. Oare acesta să fie învăţătorul, cel care mi-a stors ceapă pe gât ? Teama că mă va observa a pus stăpânire pe mine.

 Copil ca tine-am fost şi eu,

Ca mine-acum şi tatăl meu

La timpul lui, la fel şi el

Şi toţi ca tine-un ştrengărel.

          Toate se repetau de la o zi la alta, cu câteva excepţii, când, o dată sau de 2 ori în lună ne vizitau fini cununaţi şi botezaţi, vara în căruțe special amenajate iar iarna în sănii bogat ornamentate, umplând curtea de cai şi lăutari, transformând-o în loc de joc şi veselie, până târziu în noapte. Mese întinse ca la marile ospeţe se întindeau peste iarba scurtă şi deasă, presărată permanent cu sămânţă pe timp ploios de către tata, cunoscut de săteni ca priceput în ale semănatului: grâu, porumb, ovăz ori sămânţă de iarbă.

Sub alunul din grădină

Pusă-i banca ca să scriu

C-aşa-i inima deşeartă

Iară sufletul pustiu

          Treburile gospodăreşti în casele noastre erau bine orânduite pentru fiecare, mici şi mari, astfel că după masa de prânz care era în jurul orelor 13, urma repaus desăvârşit 1 – 2 ore, după care fiecare îşi relua activitatea: mămica împreună cu mine şi verişorul meu plecam cu vitele la izlaz; tata, mama şi tanti Florica îşi continuau munca câmpului împreună cu femei şi bărbaţi împrumutaţi; Mamiţa era bucătăreasă neîntrecută, trăgându-se din neamul Baloteştilor, cei mai bogaţi boieri din zonă. Străbunicii ei au înfiinţat biserica din Neagoş !

Cu capul pe crucea rece

Şi c-o mână pe mormânt,

Am venit la tine, mamă,

Să-ţi depun un jurământ.

Popor pe sus, popor pe jos,

Popor în toată partea,

Căci a-nviat Iisus Hristos

Luptându-se cu moartea.