Gâzulița

Şi avea gâza pereche

Suplă ca urma de rază

Făt-Frumos păstra în suflet

Bun prieten şi de pază.

Dar tăunele într-una

Vocea groasă cum o are,

Tot bătu la cap pe gâză

Să stea-n doi pe-aceeaşi floare.

Când aude gâzuliţa

Pe tăun ispititor,

Se cutremură şi-i spune:

- Ai venin otrăvitor!

Se gândeşte că de-ar face-o

Va avea urât miros.

N-ar putea să otrăvească

Pe al dânşii Făt-Frumos.

Făt-Frumos prinse de veste.

Iubind gâza cu mult preţ,

El îi spune: de-azi tăunul

Să-l trateze cu dispreţ.

Nu ştiu de-o fi chiar convinsă

Gâz-a face chiar ca el.

Sunt convins, că-n caz contrariu,

Supărat va fi Costel.

 

Curtea de Argeș, 1975