Pentru tine, fiul meu...

 Copil ca tine-am fost şi eu,

Ca mine-acum şi tatăl meu

La timpul lui, la fel şi el

Şi toţi ca tine-un ştrengărel.

Pe cai nuiele alergam

Şi-n pardoseli cuie băteam,

La joacă primii noi eram,

La sânul mamei ne-alintam.

Ca mâine, eu cu ei voi fi

Şi-n locul meu te-i regăsi:

Tătic, cu fii şi nepoţei.

Dar sigur vei uita de-acei

Ce viaţă ei ţi-au dăruit

Ca tu să fii azi fericit.

Numa-n necazuri când vei fi

La ei te vei gândi?

Şi depănând acelaşi vers

Cu ce rămâne omu-n mers?

Cu amintirea c-a trăit

Ori necăjit, ori fericit.

Să ştii că ce e-n jurul nost’

E împrumut fără de rost

Şi-i dat aşa, la întâmplare

Ori de eşti mic, ori de eşti mare.

Sănătatea, frumuseţea,

Răutatea, tinereţea,

Tot ce vezi pe-acest pământ

Pot dispare-ntr-un minut.

Cu concepţia rămâi

Cum mi te-ai născut întâi.

Totu-i vis de-o scurtă noapte.

După viaţă, vine moarte.

Când eşti mic nu ştii ce vrei,

Nu ştii viaţa cum s-o iei.

Ori e buna, sau e rea

Nici ea nu ştie ce vrea.

Totul merge, se repetă,

Simplă formă de ştafetă.

Când eşti mare, căutat,

Iar de nu, de toţi uitat.

Curtea de Argeș, 1967